" Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie ? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la galoș ? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au scurs în canal ? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost in parcul municipal ? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în buzunar ? N-ai văzut cum plouă de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă ? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia ? Ai văzut ce broască uriașă doarme cu burta lipită de aerul nostru ? Te-ai uitat la trecători, te-ai uitat la soldați, la vagabonzi, la șperțari și la stârpituri ? Ai văzut că nimeni nu mai are mâini, că nimeni nu mai are picioare, că nu le-a mai rămas decât un ochi roșu în frunte ? Nu vezi cum atârnă cerul ca o burtă despicată de oaie ? În dreapta te-ai uitat ? În stânga te-ai uitat ? Ai văzut marea ? Ai fost pe țărm ? Ai văzut că nu mai există țărm ? Te-ai plimbat pe nisip ? Ai văzut cum s-a încâlcit ? Ai văzut ce aruncă marea pe țărm ? Ai văzut burți crude aruncate pe țărmurile care nu mai sunt ? Ai văzut ce culoare are apa? Ai văzut cum trece nimicul prin ea ca printr-un fund de pahar ? Te-ai dus sa-ți pui degetele pe fundul paharului și să vezi cum îți dispar degetele ? Te-ai uitat la nori ? Te-ai uitat la pasărea oarbă din parcul orașului ? Ai văzut cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată cu piatra și ai văzut că nimeni n-are degete ca să apuce o piatră ? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, din uși și din pavajele subțiate de prea multă așteptare ? Ai văzut cum atârnă piatra uriașă de cuiul uriaș ? Te-ai uitat la mine ? Nu vezi că nu mai am piele pe față ? Nu vezi că nu mai am piele pe mâini și nici pe burtă și nici pe câinele meu la care țin mai mult decât la ochiul meu ? Tu nu simți cum, chiar în acest moment se rup temeliile orașului și ne seacă ultima picătură de sânge în gâtlej ? Tu nu vezi cât de târziu s-a făcut în lume, nu vezi cum prostia și ura s-au încleștat una cu alta și s-au furișat în fântâna orașului și s-a rostogolit fântâna peste case și peste toate cele de s-au făcut toate ca două picături de apă ? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de iarbă și pasărea de aer ? Ești orb ? Nu vezi că eu, de fapt, nici măcar nu-ți vorbesc, ci te împroșc doar cu mărgele verzi de salivă care îți curg pe față ? "
["Artur, osînditul" de Matei Vișniec; Teatru; Vol. Groapa din tavan]
Probabil cea mai reusita poza pe care am facut-o vreodata.
A fost cam ciudat cu poza asta ca e facuta din varful Turnului Eiffel si deja se insera, sper ca a iesit totusi cat de cat bine:)
